Încă nu îmi vine să cred că am reuşit

Povestea călătoriei a început în urmă cu 2 săptămâni, când am primit pe stradă un pliant a unei firme de transport din Iaşi , ce oferea oportunitatea  deplasării până  la Prislop , cu doar 98 de ron. Oferta mi-a surâs, astfel anunţând mai mulţi prieteni ce ştiam că îşi doresc acest lucru, însă am fost dezamăgiţi foarte repede  aflând că întreaga călătorie ajunge 196 ron, oferta iniţială fiind doar pentru o jumatate din drum.

Informaţia primită a dezamăgit  pe mulţi dintre doritori, astfel renunţând la ideea de a mai merge la Prislog. Intre timp, unul dintre colegii de birou, Florin, a făcut o serie de calcule, ajungând la concluzia că dacă merge la Prislop cu maşina personală, fiind vorba de 4 persoane, costurile fiind mai mici faţă de cele ale firmei de transport.

Excursie

Auzind acestea , i-am sugerat colegului meu, dacă  în cazul în care se gândeşte să facă aceast mic pelerinaj să ţină cont şi de mine,spunându-i că îmi doresc de foarte mult timp să ajung la mormântul lui Arsenie Boca. A doua zi, în urma unor discuţii cu soţia sa Anca,  propunerea acestuia a luat contur, însă ne lipsea o persoană, astfel având posibilitatea să o luam cu noi şi pe mama, care avea aceiaşi dorinţă ca şi mine.

În urma unor discuţii de grup, am ajuns la concluzia că ar fi perfect dacă am pleca vineri pe 8 aprilie din Iaşi(în jurul prânzului) , seara ne-am caza  undeva pe drum, la Haţeg, unde am făcut şi o rezervare între timp, iar sâmbătă a doua zi plecăm către Prislop. Planul a mers ca pe roate, vineri seara ajungând în jur de ora 21:00 la Haţeg, iar sâmbătă dimineaţă la 7 am plecat către Prislop, la 12 km distanţă faţă de locul în care am fost cazaţi.

excursie 1

În mai puţin de 20 de minute am ajuns la Prislop, unde iniţial ne-am speriat foarte tare pentru simplu fapt că parcarea era plină de autocare şi maşini, ceea ce ne-a făcut să gândim că o să avem ceva de stat la rând. Spre uimirea noastră, în timp ce ne apropiam de mormânt, am remarcat că rândul nu este atât de mare, fapt demonstrat şi de timpul petrecut acolo, aproximativ o ora şi jumătate. În acea oră şi jumătate, cât am stat la rând am avut posibilitatea de a admira peisajul din jurul meu şi mulţimea de persoane (în special tineri) care îşi aşteptau rândul de a ajunge la mormânt, timpul scurgându-se foarte repede.

Timpul a trecut şi eu mă apropiam încet, încet de locul la care îmi doream de foarte mult timp să ajung, însă acum că stau şi analizez ceea ce am trăit în acele momente, îmi este peste putinţă să exprim ceea ce am simţit. Îndeplinirea dorinţei de a ajunge la mormânt şi entuziasmul probabil că îşi lasă amprenta asupra ta în acele clipe, în gândul meu făcându-şi prezenţa doar acel sentiment de mulţumire şi satisfacţie că am reuşit să ajung până acolo, pentru ai cere Sfântului Arsenie Boca îndeplinirea unei dorinţe, pe care o aveam în minte de mai bine de ceva ani.

exx

Imediat ce am trecut pe la mormânt am simţit o mulţumire sufletească, mulţumindu-I  astfel lui Florin şi Ancăi că au acceptat să îi însoţim în aceast mic pelerinaj. Călătoria noastră încheindu-se sâmbătă seara, am fost oarecum restricţionaţi de timp, altfel că  nu am mai reuşit să ajungem şi la peştera ce se regăsea mai sus de mormânt, loc în care s-a retras Sfântul Ioan Silvasul, după câţiva ani de stat la mănăstire, din dorinţa de duce o viaţă mai liniştită.

Următoare destinaţie identificată încă din momentul în care am făcut traseul,a fost Templul Ursitelor ( la Şinca Veche) – locul unde dorinţele se îndeplinesc , condiţia principal  fiind aceia de a avea o inimă curată. În ciuda tuturor poveştilor citite pe internet, acest  loc  din punctul meu de vedere este o oază de frumuseţe în care misterele şi frumuseţele naturii năinuiesc de peste ani şi ani. La câteva minute de templu, se regăseşte o biserică sub forma unei case de lemn, ce poartă numele de Buna Vestire, purtând hramul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, a cărui moaşte(doar o mică parte)se şi regăsesc în interior, alături de a mai multor sfinţi.

exxx

Micul pelerinaj a continuat cu drumul către Iaşi, unde am ajuns în jur de 21:30, obosiţi şi fără puteri, dar mulţumiţi că am reuşit să ducem la bun sfârşit această călătorie la care nici nu m-am gândit că o să o fac în această perioadă.În ciuda faptului că drumul a fost obositor, fiind  nevoiţi să străbatem într-o zi şi jumatate o bună parte a României (1200 km) , sunt mulţumită că am reuşit să fac acest pelerinaj, ba chiar aş repeta experienţa ori de câte ori voi avea ocazia.

Lasă un răspuns