Trecutul face mereu parte din prezent

Povestea blogului Viaţa în culori a început acu mai bine de un an, la îndemnul Irinei, o prietenă foarte bună, care a fost mentorul meu în toată această perioadă, încurajându-mă şi susţinându-mă mereu. Ideea de a-mi face blog mi-a suras încă de la început, însă primele articole au fost mai greu de scris, inspiraţia făcându-şi apariţia încet, încet, în timp ce exersam în această lume cu totul nouă pentru mine.

Unul dintre primele mele articole, mi-l amintesc şi acum cu mare drag este Corneşti – satul copilăriei mele, locul în care am crescut şi copilărit până la vârsta de 6 ani. Copilăria, cel puţin prima parte a acesteia, am petrecut-o alături de bunicii mei, pe care mereu i-am considerat ca fiind părinţii mei, datorită faptului că au fost alături de mine şi de părinţii mei, de la numai 3 zile când mama ma adus acasă de la maternitate.

ccc

Acum, că stau bine şi mă gândesc, ori de câte ori am scris un articol şi am avut libertatea de a mă abate cât de cât de la subiect, mereu am adus în discuţie perioada copilăriei mele, casa în care am  locuit, părinţii, bunicii şi prietenii pe care i-am avut  alături în primii mei ani din viaţă. Întotdeauna, oriunde  m-am dus, orice am făcut, tot timpul m-am raportat la trecut, asemenea articolelor ce se regăsesc pe blogurile mele, ceea ce mă face să cred că trecutul se va răsfrânge mereu asupra prezentului, respectiv viitorului meu.

De-a lungul timpului am scris articole pentru fel de fel de competiţii, însă cu ceva timp în urmă am primit o nouă provocare din partea unei echipe de tineri ce străbat România de-a lung şi lat, în  ideea de o descoperi, scopul principal al acestora fiind promovarea turistică a ţării.  Colaborarea cu aceşti  tineri presupune scrierea unor articole care să cuprindă informaţiile primite în urma cercetărilor lor,cu privire la tradiţiile, obiceiurile, locuri şi oamenii întălniţi de-a lungul călătoriilor făcute în anume zone ale tării, cu alte cuvinte iarăşi am ocazia să mă întorc în timp, dar de această dată într-un mod diferit.

cafea

  „CAFEAUA LU’ TATAIE” este tipul de cafea ce am regăsit-o  pe rafturile  magazinului  online ,  Camera din față şi care a reuşit să îmi aducă aminte de momentele copilăriei petrecute in compania bunicilor mei, în care aceştia îşi savurau cafeaua,tradiţie pe care o păstrează şi astăzi. De altfel, cu această ocazie am reuşit să fac şi o corelaţie între ceea ce scriu eu zi de zi, de ce mereu mă raportez la perioada copilăriei, iar explicaţia pe care am  găsit-o a fost aceea că timpul petrecut alături de bunici a fost important … astăzi „ repercursiunile“ văzându-se în gândurile mele ce sunt împărtăşite tuturor prin intermediul articolelor pe care le scriu.

cafea 1

Obiceiurile şi tradiţiile nu se uită niciodată, fapt demonstrat de o tradiţie ce se păstrează şi astăzi în casa bunicilor mei, bunica în fiecare dimineaţă găteşte turte peste care aseză un strat generos de unt şi gem sau dulceaţă, în timp ce bunicul meu pregăteşte cafeaua pe care o savurează mereu alături de bunătăţile gătite de bunica. În dimineţile copilăriei mele stăteam şi eu alături de ei, însă alături de ceea ce pregătea bunica eu aveam o cană de lapte sau ceai, în timp ce astăzi respect şi eu tradiţia alături de ei, doar că de această dată eu sunt cea care pregăteşte cafeaua şi pâinea cu unt si gem/dulceaţă, excluzănd faptul că turta bunicii este înlocuită astăzi cu pâine.

Uneori, în weekend când sunt acasă, încercâd să recreez atmosferă trăită alături de ei, mă mai răsfăţ cu obiceiurile bunicilor mei, toate acestea  în timp ce scriu , tocmai de aceea tind să cred că blogul meu poate fi integrat în categoria blogurilor cu tradiţie, subiectele articolelor mele făcând mereu referire la amintiri din perioada copilăriei. Indiferent de  perioada de timp care va trece, probabil că mereu îmi voi aduce aminte de bunicii mei, alături de care, când şi când îmi beau cafeaua, asta când am posibilitatea să merg să îi vizitez.

traditii-si-obiceiuri-locale-1-1-728

Familia şi amintirile legate de aceasta vor face mereu parte din viaţa mea, astfel că de câte ori voi avea ocazia am să povestesc celor din jur despre ei şi despre clipele minunate trăite  împreună. Încă o dată mi sa confirmat faptul că niciodată nu am să mă pot despărţi de trecut, de familie, de tot ceea ce mă înconjoară, un mediu din care am avut numai de învăţat şi care a reuşit să îşi lase amprenta asupra mea.

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns