Corneşti – satul copilăriei mele

Timpul a trecut , eu am crescut şi m-am îndepartat de locul în care am învăţat să vobesc , să merg şi să îi iubesc pe cei din jurul meu . Satul de la periferia Iasului , în care am crescut , Cornesti este un loc ce o să rămană veşnic întipărit în mintea şi sufletul meu.

Casa în care am făcut primii paşi reprezintă universul copilăriei mele , alături de prietenii si jocurile de care îmi amintesc şi astăzi , vocea mamei mele şi nu în ultimul rând poveştile si mâncărurile bunicii. Mereu m-am considerat un copil norocos, am reuşit să cresc într-un mediu în care puţine persoane au ocazia , o casa cu o gradina plină de amintiri prin toate colturile.

cornesti

cornesti 4

 

 

 

 

 

Casa în care am locuit numai este ceea care a fost cândva, asemenea şi grădina plina de vişini ,  amintiri  ce îmi trezesc în minte şi suflet emoţii diferite, indiferent dacă sunt locuri care  m-au făcut să plâng sau să râd. Gusturi  pe care nu le-am regăsit nicăieri sunt cele ale ceaiului de tei cu coji de portocale, pregatit de bunicu în serile friguroase de iarnă şi a  mâncărurilor pregătite de bunica (turtele în ulei , sarmale cu frunză de varză, omleta cu jumări ţi nelipsiţii cartofi prajiţi cu brânză ).

Niciodată nu am să uit nebuniile şi poznele pe care le făceam alaturi de prietenii mei , de serile când împreună cu aceştia alergam să prindem gâze, de jocurile din jurul focului  şi restul aventurilor ce mă leagă de acele locuri . Încă mai duc dorul serilor de toamnă, a mirosului frunzelor arse, a fructelor şi legumelor coapte în foc. Toate aceste aventuri o să mă lege de aceste locuri , tocmai de accea de câte ori  o să am ocazia o să vizitez satul în care am crescut.

În spatele casei în care am crescut , undeva în apropierea acesteia se află pârăul ce împarte satul în două, şi care pare a fi încă plin de amintiri. Indiferent că era vară sau iarnă , mereu găseam un motiv să ne jucăm pe lângă el. Vara ziceai că suntem fraţi cu raţele şi gastele ce se plimbau dintr-o parte în alta a malurilor ,în timp ce iarna sania era elementul de legatură dintre noi şi pârâu. În fiecare iarnă  asteptăm cu nerabdare ca pârâul să se îmbrace cu “mantaua de gheaţă “ şi să mergem să ne tragem cu sania pe el.

Casa cornesti

Încă  îmi aduc amintesc de serile târzii petrecute la sanius, acele clipe în care  nu simţeam frigul sau oboseala . Pe de o parte şi alta a pârâului sunt două dealuri care în fiecare iarna nu aveau cum să se plângă de singuratate , acestea găzduindu-ne de la primul fulg de nea până la topirea ultimului firicel de zăpadă. Încă îmi este dor de mormanele de zăpadă cât gardul, uneori cât casa, printre care eram nevoiţi să înotăm pentru a face cărări. Îmi amintesc că drumul până  la făntână era mereu o întreagă peripeţie.

În spatele grădinii bunicilor este şesul care a fost martor la toate ispravile şi jocurile copilariei . Nu am să uit niciodata jocurile care mi-au încântat copilaria “Capra”, “Ţară – ţară vrem ostaşi”,”Pătrăţica”şi  “Săritul aţei “.Şesul ce ne-a fost părtaş la toate jocurile copilăriei, a rămas acelaşi, culoarea verde a ierbii rămânând neschimbată.

cornesti 3

Aventurile copilariei nu am să le uit niciodată , căsuţa în care am crescut până la şase ani şi  persoanele care mi-au fost alături în toată această perioadă şi m-au învăţat să fac diferenţă între ceea este bine şi ce este rău. Deşi m-am îndepartat de acele locuri, toate amintirile ce mă leagă de Cornesti şi de bunicii mei sunt închise în siguranţă  în cufărul cu amintiri ce nu îl voi rătăci sau pierde  niciodată.  Astăzi satul copilariei mele numai este cel de altadată, ci un amestec între două lumi (vechi/noi), unde modernitatea îşi face simţită prezenţa în fiecare coltişor.

Cornestiul, sat atestat din 1613, un sat cu traditii , este astazi un sat modern, racordat la apa potabilă, cu acces la internet, televiziune şi telefonie , stradă asfaltată şi nu în ultimul rând centura  Iasului ce îi este vecină .

Cum arată  Corneştiul de altadată???

Deşi nu mai este ceea ce a fost o cândva, de fiecare dată când merg la Corneşti  regăsesc  locuri ce încă îmi retrezesc amintiri, în fiecare coltişor al satului regăsindu-se încă semene ale trecutului. Îmi lipsesc nisipul şi praful de pe drumul din faţă casei , noroiul care se forma când norii de ploaie  îşi faceau apariţia peste sat ,casele cu prispă alături de copacii şi florile din faţă acestora şi bătrâneii de altă data care ne certau pe mine şi prietenii mei care faceam numai năzbâtii.

Magazinul din sat o să îl asociez mereu  cu prima pungă de bomboane Sugus, cu napolitanele cu cremă de ciocolată şi căpşuni şi cu primele sticle de suc Fanta şi Cola.De asemenea, îmi amintesc şi acum pădurea pe care o colindam de- a lung şi lat în fiecare primavară ,în cautare de floricele.

Aşteptam cu mare nerăbdare  zilele de sărbatoare pentru a merge cu bunica la biserica din sat, unde mai rar, cei drept mă îndruma ,să merg şi să spun “Tatăl Nostru” . Cea mai mare bucurie a mea era aceea că bunica mă îmbraca mereu în haine de sărbatoare .fiind mereu  în pas cu moda . Niciodată nu am să uit costumasul alb de blăniţă , de şalul alb cu motocei roşii şi pantofiorii albi cu bulinuţe roşii.

biserica cornesti

Biserica  Buna Vestire, Sat Corneşti, Comuna Miroslava

În curtea bisericii  este  piatra funerară din marmura a familiei Anghel , alături de aceasta  regănsindu-se astăzi doar ruinile casei poetului florilor Dimitrie Anghel. Casa memorială a acestuia a fost muzeu o perioadă de timp ,iar  după decembrie 1989 fiind închis pentru restaurare. Din păcate muzeul nu a mai fost redeschis fiind demolat de către locuitorii din sat , astazi acolo putând fi văzute doar ruinele acestuia. În şcoala din sat, ce poartă numele poetului, se pot găsi astăzi cărţi ce au apărţinut muzeului .

dimitrie anghel casaMonumentul_funerar_Cornesti_2

Casa memorială Dimitrie Anghel, Sat Corneşti                                                                                Piatra funerară  a familiei Anghel                                                                                    

Casa bunicilor mei, magazinul , biserica , pârâul din spatele casei , pădurea , toate aceste locuri mi-au marcat copilăria, amintiri care îmi aduc şi acum zâmbetul pe buze. De cate ori am ocazia şi merg în satul în care am copilarit , sufletul meu este  răscolit de amintiri . Toate acele locuri îmi renasc  emoţii şi sentimente puternice legate de perioada copilariei. Regret că numai am posibilitatea să recuperez sau să retrăiesc  acele clipe minunate, însă sunt fericită ca încă se mai regasesc în mintea şi sufletul meu.

 

 

 

 

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns