Tradiţiile încă se mai păstrează
Încă de când eram mică îmi plăcea foarte mult să merg la nunţi alături de părinţii sau bunicii mei, deşi de cele mai multe ori eu eram prezentă la petrecere înaintea lor. De-a lungul timpului am văzut atâtea nunţi, obiceiuri, tradiţii, însă nunta care mi-a rămas întipărită în minte a fost a unei prietene care s-au mutat în capitală acum mai bine de doi ani.
Povestea de dragoste a celor doi porumbei a început la mare, unde s-au şi cunoscut de fapt în urmă cu ceva ani. După o lungă poveste de dragoste la distanţă, Maria a decis să se mute în capitală cu Daniel, astfel având posibilitatea de a se cunoaşte mai bine şi de a evita plimbările Iaşi – Bucureşti a celor doi îndrăgostiţi. În urmă cu aproximativ un an, în timp ce vorbeam cu Maria pe o reţea de socializare, primesc o imagine, care de fapt era o poza cu invitaţia la nuntă, ce a avut loc în august anul trecut. Prezenţa mea şi a întregii familii la petrecere era obligatorie, Maria făcând parte dintre noi, considerând-o mereu sora mai mare pe care nu am avut-o.
Petrecerea a fost una remarcabilă şi dacă ar fi să mă gândesc la nunta mea, poate că aş vrea să o am pe Maria şi Daniel ca organizatori, însă cel mai mare dezavantaj ar fi faptul că în Iaşi nu am identificat un salon de nuntă asemenea acelui restaurant nuntă Bucureşti unde am avut aceştia petrecerea.
Prima parte a nunţii a fost deosebită faţă de ceea ce văzusem eu pănă atunci, mirii fiind din două regiuni diferite ale ţării, astfel încercând să combine tradiţiile ce aparţin ambelor zone, rezultatul fiind unul excepţional. După cununia civilă şi religioasă care s-au terminat în jurul orei 18:00, a urmat şedinţa foto la care am participat cu mare drag, fiind una dintre domnişoarele de onoare, iar imediat după terminarea acesteia am „alergat” către restaurant, unde invitaţii ne aşteptau cu nerăbdare. Pe drum Maria mi-a explicat în mare cum au gândit intrarea la petrecere, eu făcând parte din planul lor, despre care nu aflasem nimic până în acel moment.
Intrarea la petrecere s-a făcut pe o melodie foarte cunoscută Say it right- Nelly Furtado, în sală intrându-se pe ritm de dans : domnişoarele de onoare împreună cu cavelerii, sora mirelui cu soţul, sora miresei cu soţul, părinţii mirilor, naşii şi într-un final făcându-şi apariţia şi vedetele serii mirele si mireasa. Imediat ce mirii au trecut pe la toţi invitaţii să ciocnească cu aceştia un pahar de şampanie şi să le ureze bun venit, privind ca şi răpuns binecunoscuta replică casă de piatră, a urmat bine asteptatul dans al mirilor ce a avut loc deasupra apei, pe pontonul de deasupra piscinei, moment ce a fost urmărit cu mare entuziasm de toti invitaţii.
Petrecrea nu a avut loc la Salonul du Mariage Toujours l’Amour din Bucureşti, în Salonul Ad’Or Salon du Mariage, un spaţiu verde ce include şi piscină ,asemănător locului în care s-au cunoscut, la mare, un decor ce poate fi caracterizat ca fiind elegant şi exclusivit, dedicat unei petreceri restrânse între rude şi prieteni, persoane care au fost mereu alături de cei doi tineri proaspeţi căsătoriţi.
Unitatea, pregătirea şi profesionalismul echipei de lucru de la salon a fost testatăde către mirii noştri, aceştia cerându-le ajutor în ceea ce priveşte planificarea evenimentului, designul și decorarea locației până la cele mai mici detalii,din pricina faptului că Maria şi Daniel sunt prinși cu serviciul, transminţându-le acestora în linii mari dorințele lor în ceea ce priveşte decorarea salonului unde se va desfăşura evenimentul.
Imediat ce am intrat în salon unde avea loc nunta am observat că arată asemenea unui puzzle din care nu lipsea nici o piesă, rezultatul fiind unul perfect (aranjamentele florale, luminile, husele pentru scaune şi feţele de masă, mărturiile , toate combinate armonios dintr-o gamă variată de culori). Întotdeauna am fost de părere că orice detaliu decorativ contează pentru simplu fapt că salonul de nuntă este locul în care mirii alături de invitaţi îşi petrec aici cea mai mare parte a nunţii.
Meniul a fost oarecum în asentiment cu provenienţa mirilor, toate cele trei feluri de mâncare principale ( gustarea rece, gustarea caldă şi preparatul principal) au avut la bază mâncăruri tradiţionale moldoveneşti şi munteneşti. Surpriza serii în ceea ce priveşte mâncarea a fost gustarea dintre felurile principale a fost o gustare marină alcătuită din file de peste pane cu sos de smântână, mujdei şi mămăligă caldă cadou oferit mirilor şi invitaţilor de către naşi , în timp ce părinţii le-au pregătit un tort special în formă de insulă, unde si-au şi pietrecut aceştia luna de miere.
O altă surpriză a serii a fost pedeapsa primită de Daniel pentru a-şi primi mireasa a fost aceea de a face două ture de piscină înot, astfel demonstrându-i iubitei sale soţii că pentru ea ar înota km întregi pentru a o recupera, după care a fost nevoit să danseze alături de acesta pe doue melodii cu specific muntenesc şi moldovenesc. Pe lângă aceasta,tradiţiile care s-au mai respectat au fost comune ambelor zone ale ţării, fiind vorba despre dansul găinii, aruncatul buchetului şi jartierei, dezgătitul miresei şi înlocuirea voalului cu o pălărie, acesta punându-se pe capul unei fete nemăritate.
Respectarea tradiţiilor nu face decât să îi de-a petrecerii un farmec aparte şi originalitate, în funcţie de zona de provenienţă, însă furatul miresei de la aceată petrecere o sa rămână mereu în gândul tuturor invitaţilor, asemenea nunţii celor doi, Maria şi Daniel.
Acest articol este scris pentru SuperBlog2016.
Comentarii recente