Tradiţiile încă se mai păstrează

Încă de când eram  mică îmi plăcea foarte mult să merg la nunţi alături de părinţii sau bunicii mei, deşi de cele mai multe ori eu eram prezentă la petrecere înaintea lor.  De-a lungul timpului am văzut atâtea nunţi, obiceiuri, tradiţii, însă nunta care mi-a rămas întipărită în minte a fost a unei prietene care s-au mutat în capitală acum mai bine de doi ani.

Povestea de dragoste a celor doi porumbei a început la mare, unde s-au şi  cunoscut de fapt în urmă cu ceva ani. După o lungă poveste de dragoste la distanţă, Maria a decis să se mute în capitală cu Daniel, astfel având  posibilitatea  de a se cunoaşte  mai bine  şi de a evita plimbările Iaşi – Bucureşti  a celor doi îndrăgostiţi. În  urmă cu aproximativ un an, în timp ce vorbeam cu Maria pe o reţea de socializare, primesc o imagine, care de fapt era o poza cu invitaţia  la  nuntă, ce a avut loc în august anul trecut. Prezenţa  mea  şi a întregii familii la petrecere era obligatorie, Maria făcând parte dintre noi, considerând-o mereu sora mai mare pe care nu am avut-o.

Petrecerea a fost una remarcabilă şi  dacă ar fi să mă gândesc la nunta mea, poate că aş vrea să o am  pe  Maria şi  Daniel ca organizatori, însă cel mai  mare dezavantaj ar fi faptul că în Iaşi  nu am identificat un salon de nuntă asemenea acelui restaurant nuntă Bucureşti  unde  am avut aceştia  petrecerea.

Prima parte a nunţii a fost deosebită  faţă de ceea ce văzusem eu pănă atunci, mirii fiind din două regiuni diferite ale ţării, astfel încercând să combine tradiţiile ce aparţin  ambelor  zone, rezultatul fiind unul excepţional. După cununia civilă şi  religioasă care s-au terminat în jurul orei 18:00,  a urmat şedinţa foto la care am participat cu mare drag, fiind una dintre domnişoarele  de onoare, iar imediat după terminarea  acesteia  am „alergat” către restaurant, unde  invitaţii  ne aşteptau  cu nerăbdare. Pe drum Maria mi-a explicat în mare cum  au gândit  intrarea la petrecere, eu făcând parte din planul lor, despre care nu aflasem  nimic până  în acel moment.

Intrarea la petrecere s-a făcut pe o melodie foarte cunoscută Say it right- Nelly Furtado, în sală  intrându-se  pe  ritm de dans : domnişoarele de onoare împreună cu cavelerii, sora mirelui cu soţul, sora miresei cu soţul, părinţii mirilor, naşii şi  într-un final făcându-şi  apariţia  şi vedetele serii mirele si mireasa. Imediat ce mirii au  trecut pe la toţi  invitaţii  să ciocnească  cu aceştia  un pahar de şampanie şi să le ureze bun venit, privind ca şi răpuns binecunoscuta replică casă de piatră, a urmat bine asteptatul dans al mirilor ce a avut loc deasupra apei, pe pontonul de deasupra piscinei, moment  ce a fost urmărit cu mare entuziasm de toti invitaţii.

Petrecrea nu a avut loc la Salonul du Mariage Toujours l’Amour din Bucureşti,  în Salonul  Ad’Or Salon du Mariage, un spaţiu verde ce include şi  piscină ,asemănător  locului  în care s-au cunoscut, la mare, un decor  ce poate fi caracterizat ca fiind elegant şi exclusivit, dedicat unei petreceri  restrânse între rude şi  prieteni, persoane care au  fost  mereu  alături de cei doi tineri proaspeţi căsătoriţi.

Unitatea, pregătirea şi  profesionalismul  echipei de lucru de la salon a fost testatăde către mirii noştri, aceştia cerându-le ajutor în ceea ce priveşte planificarea evenimentului,  designul și decorarea locației până  la cele mai mici detalii,din pricina faptului că Maria şi Daniel sunt  prinși cu serviciul, transminţându-le acestora în linii mari dorințele lor în ceea ce priveşte decorarea salonului unde se va desfăşura evenimentul.

Imediat ce am intrat în salon unde avea loc nunta  am  observat că arată  asemenea unui puzzle din care nu  lipsea nici o piesă, rezultatul fiind unul perfect (aranjamentele florale, luminile, husele pentru scaune şi feţele de masă, mărturiile , toate combinate armonios dintr-o gamă variată de culori). Întotdeauna am fost de părere că orice detaliu decorativ contează pentru simplu fapt că salonul de nuntă este locul în care mirii alături de invitaţi îşi petrec aici cea mai mare parte a nunţii.

Meniul a fost oarecum  în  asentiment cu provenienţa  mirilor, toate cele trei feluri de mâncare principale ( gustarea rece, gustarea caldă şi  preparatul  principal) au avut la bază mâncăruri  tradiţionale  moldoveneşti şi munteneşti. Surpriza serii în ceea ce priveşte mâncarea a fost gustarea dintre felurile principale a fost o gustare marină alcătuită din  file de peste  pane cu sos de smântână, mujdei şi mămăligă caldă cadou oferit mirilor şi invitaţilor de către naşi , în timp ce părinţii le-au pregătit un tort special în formă de insulă, unde si-au şi pietrecut aceştia luna de miere.

O altă surpriză a serii a fost pedeapsa primită de Daniel pentru a-şi primi mireasa a fost aceea de a face două ture de piscină înot, astfel demonstrându-i iubitei sale soţii că pentru ea ar înota km întregi pentru a o recupera, după care a fost nevoit să danseze alături de acesta pe doue melodii cu specific muntenesc şi moldovenesc. Pe lângă aceasta,tradiţiile care s-au mai respectat au fost  comune ambelor zone ale ţării, fiind vorba despre dansul găinii, aruncatul buchetului şi jartierei, dezgătitul miresei  şi  înlocuirea voalului cu o pălărie, acesta punându-se pe capul unei fete nemăritate.

Respectarea tradiţiilor nu face decât să îi de-a petrecerii un farmec aparte şi originalitate, în funcţie de zona de provenienţă, însă furatul miresei de la aceată petrecere o sa rămână mereu în gândul tuturor invitaţilor, asemenea nunţii celor doi, Maria şi Daniel.

Acest articol este scris pentru SuperBlog2016.